Primăria Comunei Fârliug județul Caraș Severin

DULEU

DULEU

Coordonate:  45°30′41″N 21°46′47″E

Prima atestare- anul 1690.

Populație estimată conform recensământului  - 247 locuitori.

Lângă satul Duleu s-au găsit obiecte, morminte, fundații de case, de pe vremea dacilor.

Prima atestare documentară a localității datează din 1690-1700, fiind vorba despre însemnările lui Marsigli despre așezările di Banat, în care apare cu numele Duleg. La recensământul austriac al Banatului din 1717 avea 70 de case și era arondată districtului Ciacova. Până la 1800 este proprietate a fiscului, după care este donată lui Pavel Ioanovics, care primește totodată și titlul de nobil.

Biserica romano-catolică din Duleu,a fost construită în anul 1926. La recensământul din anul 1910 romano-catolicii din sat erau în număr de 109, 84 fiind nemți. D.p.d.v. etnic românii ortodocsi reprezentau o majoritate de 776 persoane, iar ungurii erau în număr de 23, romano-catolici și ei. Tot pentru același an, în unele descrieri, sunt menționați în număr foarte mic slovaci și croați. Nemții din Duleu au venit din alte sate bănățene în sec. XIX, nemulțumiți de traiul pe care-l aveau acolo. Aici se vor ocupa cu agricultura. După spusele sătenilor, în anul 2015 în sat mai trăia o singură persoană de etnie germană. La recensământul din 2002, localitatea Duleu avea 247 locuitori, din care 240 români și 7 de alte naționalități. Administrativ, face parte din comuna Fârliug. Este un sat relativ izolat, așezat la poalele munceilor Arinișului, în lunca Pogănișului. A fost menționat pentru prima oară în însemnările contelui Marsigli privind Banatul în perioada 1690-1700. După altă variantă numele satului ar fi menționat prima oară într-un defter otoman din anul 1579 în care se spunea de existența aici a 15 case. Se spune că Prunii Spăiei (spăhiei/spahiului), numele dat unui loc din zonă ar fi un toponim din acea perioadă. În sec. XVIII, când Țara Banatului era administrată de Viena prin Camera Aulică, Duleu făcea parte din Districtul Ciacova. Prima școală este atestată în anul 1776, în anul 1785 fiind frecvantată de 12 băieți. În anul 1797, după sistematizarea satului, a fost construită prima biserică ortodoxă zidită, în centru. Anterior, cele din lemn (trei), ar fi fost amplasate între casele răsfirate pe dealuri, după cum ne spune una din monografii. Actuala biserică ortodoxă a fost construită în același loc (centru) în perioada 1906-1908 cu sprijinul grofului Gheorghe Ioanovici care a donat suma de 2000 de coroane, lemne din pădurile sale și a pus la dispoziție cociile pentru transportul materialelor de construcție. Credința baptistă la Duleu a fost adoptată începând cu anul 1919. În a doua jumătate a sec. XIX satul a fost lovit de mai multe nenorociri – secetă, inundații, holeră, variolă – la fel ca mai multe sate bănățene. Iosif Cireșan Loga, poet în grai bănățan românesc a fost un fiu al satului

Numele localității a fost schimbat prin Decretul 799 din 1964, din Dulău în Duleul.